Codrat, pustnic al istmului Corintului

Codrat din Corint este un mucenic local din secolul al III-lea, cunoscut prin sinaxare și prin tradiția ulterioară a cetății. Numele său apare în formele grecești Kodratos și Codratus, respectiv Quadratus în latină. Trebuie deosebit de Quadratus din Atena, apologet creștin din secolul al II-lea, cu care a fost uneori confundat. O relatare medievală, rezumată de istoricul arheologiei corintice David Pettegrew, spune că mama lui Codrat a fugit în munți în timpul persecuției, l-a născut acolo și a murit când el era mic; pruncul ar fi fost hrănit în chip minunat. Acesta este un motiv hagiografic, nu o biografie documentată independent.

Ucenicii și mărturisirea

Pe măsură ce a crescut, Codrat ar fi trăit retras în munți și la țară, apoi ar fi coborât în cetate pentru a-i învăța pe cei care îl căutau. Sinaxarul îl leagă de Ciprian, Dionisie, Anekt, Pavel și Crescent, care i-au devenit prieteni sau ucenici. Tradiția relatează că dregătorul Iason a încercat să-i silească să renunțe la credință; după interogatoriu și chinuri, Codrat și însoțitorii săi ar fi fost purtați prin cetate și decapitați. Listele nu sunt identice în toate sursele: unele îi numesc pe cinci însoțitori, iar altele pomenesc separat un al doilea Dionisie și un grup mai larg, uneori de peste douăzeci de martiri. Din acest motiv, calendarul românesc îi numește pe cei mai cunoscuți, fără ca aceasta să însemne că toți martirii asociați tradiției au fost identificați sigur.

Data și problema surselor

Data morții este plasată diferit în surse: OCA și cercetarea cultului corintic o leagă de persecuția lui Valerian, în jurul anului 258, pe când alte sinaxare o asociază persecuției lui Deciu (249–251). Studiul despre Corinth menționează și confuzia veche dintre mai mulți martiri numiți Quadratus. Așadar, secolul al III-lea și cinstirea corintică sunt mai sigure decât anul exact și succesiunea fiecărui episod biografic. Narațiunea minunată a copilăriei și actele martiriului trebuie citite ca texte de hagiografie și memorie liturgică, nu ca dosare judiciare contemporane.

Cultul în Corint și urmele arheologice

Codrat pare să fi avut un rol important în memoria creștină locală. Un studiu arheologic despre bisericile Corintului descrie o bazilică numită a lui Quadratus, ridicată în secolul al VI-lea lângă un izvor și în apropierea Asklepieionului antic. Identificarea se sprijină pe o inscripție reutilizată într-un mormânt și pe asocierea cu Codrat și însoțitorii lui. Cercetarea discută biserica, izvorul și mormintele; acestea dovedesc dezvoltarea unui cult local în epoca bizantină, fără să confirme fiecare episod al Patimii. Galeria arată situl arheologic și templul lui Apollo ca repere geografice ale Corintului antic; acestea nu sunt locuri atestate ale execuției mucenicilor.

Pomenire și numele însoțitorilor

Calendarul ortodox românesc îi pomenește la 10 martie pe Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei. GOARCH enumeră grupul de bază: Codrat, Anekt, Pavel, Dionisie, Ciprian și Crescent. În unele liste liturgice apar și un al doilea Dionisie, Victorin, Victor, Nichifor, Claudiu, Diodor, Serapion, Papia, Leonida, Chariessa, Nunechia, Basilissa, Nice, Galla și Galina, alături de „alții”. Aceste liste păstrează ramuri diferite ale tradiției și nu trebuie contopite într-o singură biografie fără precizare.

Imagini și identificare

Nu am identificat în surse deschise o imagine veche cu atribuire sigură acestui Codrat din Corint. Am inclus trei fotografii licențiate ale Corintului antic: o vedere a templului lui Apollo, o panoramă a ruinelor și o fotografie a sitului arheologic. Ele fac vizibil cadrul urban în care s-a dezvoltat cultul sfântului; nu sunt portrete sau reprezentări ale muceniciei.