Ce știm despre Constantin (Exacustodian)

Unele calendare îl redau ca Exacustodian, iar sinaxarul OCA notează forma Exacustodianus (Constantine); este același tânăr din grupul celor șapte. Tradiția îi numește împreună cu ceilalți șase: Maximilian, Iamblichus, Martinian, Ioan, Dionisie, Constantin (numit și Exacustodian) și Antonin. OCA îi descrie ca prieteni din copilărie și soldați în slujba împăratului; aceste amănunte provin din relatarea hagiografică transmisă de Biserică, nu dintr-un dosar roman păstrat.

Persecuția lui Deciu și retragerea în peșteră

Povestirea bisericească așază întâmplarea în timpul împăratului Deciu (249–251), când li s-ar fi cerut creștinilor să aducă jertfe zeilor romani. Cei șapte și-au mărturisit credința, au fost lipsiți de însemnele militare și s-au retras într-o peșteră de lângă Efes, unde s-au rugat și au adormit. În timpul domniei lui Teodosie al II-lea, după mai bine de un secol potrivit tradiției, peștera ar fi fost deschisă, iar tinerii s-ar fi trezit pentru scurt timp, mărturisind învierea morților. Relatarea este o legendă hagiografică răspândită în creștinismul răsăritean și apusean; detaliile și datarea ei nu pot fi verificate ca o cronologie modernă.

Cinstirea și sursele

Biserica Ortodoxă îi pomenește pe cei șapte la 22 octombrie, iar în unele tradiții există și o pomenire la 4 august. OCA păstrează numele fiecăruia și povestirea comună; studiile despre legenda celor Șapte Adormiți arată că motivul somnului îndelungat a circulat în mai multe limbi și tradiții religioase. Galeria arată o miniatură din secolul al X-lea și o pictură murală de la peștera asociată tradiției, nu portrete ale tinerilor din secolul al III-lea.