Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu

Preot, ctitor și filantrop bucureștean, Constantin Sârbu a fost întemnițat zece ani de regimul comunist și a murit la 23 octombrie 1975.

Biserica Adormirea Maicii Domnului de pe strada Sapienței, unde a slujit părintele Constantin Sârbu — Biserica Sapienței din București, unde părintele Constantin Sârbu a fost numit paroh după eliberarea din detenție. Fotografia arată biserica, nu îl înfățișează pe sfânt. Ymblanter, Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Biserica Mănăstirii Mihai Vodă din București, locul proclamării locale a canonizării lui Constantin Sârbu — Biserica Mihai Vodă, fotografiată dinspre nord-vest. În 2026 aici a avut loc proclamarea locală a canonizării lui Constantin Sârbu; fotografia oferă contextul locului de comemorare, nu este un portret al sfântului. Madalinfocsa, Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY-SA 3.0 România

Copilăria și formarea teologică

Constantin Sârbu s-a născut la 10 ianuarie 1905 în Cavadinești, județul Galați, într-o familie țărănească săracă. A rămas de mic fără părinți și a fost crescut de bunici. A urmat Seminarul Teologic din Galați și Facultatea de Teologie din București, apoi a slujit ca dascăl și preot. Sursele bisericești și studiul istoricului George Enache descriu un cleric atent la formarea comunităților, la viața liturgică și la sprijinirea oamenilor aflați în nevoie.

Paroh, ctitor și slujitor al oamenilor

În anii 1930 și 1940, Sârbu a slujit în Huși și apoi la parohia Parcul Călărași din București. Cu sprijinul credincioșilor și al donatorilor a ridicat biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, a organizat coruri și activități pentru copii și a dezvoltat forme de ajutorare pentru familiile sărace. După eliberarea din detenție, în 1964, a fost numit la Biserica Sapienței, aflată atunci într-o stare precară; a reparat-o și a strâns în jurul ei o comunitate activă. A înființat o bibliotecă și i-a sprijinit pe cei vulnerabili, fapt care a atras supravegherea Securității.

Arestarea și detenția comunistă

A fost arestat în ianuarie 1954 și condamnat la opt ani de închisoare pentru acuzații politice. A trecut prin penitenciare și lagăre de muncă, între care Jilava, Gherla, Dej, Poarta Albă și Salcia; după pedeapsă a avut și domiciliu obligatoriu în Bărăgan. A fost eliberat în februarie 1964. În relatările despre detenție, mărturiile foștilor deținuți și documentele de arhivă completează biografia bisericească; formulările devoționale despre suferință trebuie separate de datele verificabile din dosare și cronologii.

Moartea și cinstirea sa

Constantin Sârbu a murit la 23 octombrie 1975, după ce s-a spovedit și s-a împărtășit. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea sa în 2024, cu titulatura de Preot Mucenic, iar proclamarea locală a avut loc la 23 octombrie 2026. El este pomenit anual la data trecerii sale la Domnul. Galeria nu conține un portret al sfântului: imaginile sunt ale Bisericii Sapienței, unde a slujit, și ale Bisericii Mihai Vodă, unde s-a desfășurat proclamarea locală.