Coprie și numele lui neobișnuit

Sinaxarul spune că monahii de la Mănăstirea Sfântului Teodosie din Palestina au găsit un prunc pe o grămadă de gunoi, unde mama lui îl lăsase în timp ce fugea de o năvălire. L-au luat în obște, l-au hrănit și l-au crescut lângă mănăstire. Numele Coprie este explicat prin grecescul „kopria”, care desemnează gunoiul sau bălegarul, locul în care copilul fusese găsit potrivit povestirii.

Viața monahală și povestirile despre minuni

Potrivit vieții transmise de Doxologia și de OCA, Coprie a primit mai târziu tunderea monahală și a petrecut întreaga viață în mănăstire. Relatările îl descriu ca virtuos și făcător de minuni; o povestire spune că a pus un urs să care lemne cât măgarul obștii era bolnav. OCA spune că a murit în pace la vârsta de nouăzeci de ani, fără a fixa aici un an calendaristic sigur.

Contextul locului și limitele izvoarelor

Lavrei Sfântului Teodosie, fondată în secolul al V-lea lângă Betleem, i-a revenit un rol important în viața cenobitică palestiniană. Acest context face plauzibil cadrul monahal general al sinaxarului, dar episodul găsirii copilului și minunile sunt relatări hagiografice, nu documente contemporane păstrate. Fotografiile din galerie arată mănăstirea actuală, nu o imagine a lui Coprie.

Pomenire

Sfântul Cuvios Coprie este pomenit la 24 septembrie în calendarul românesc și în cel al OCA, sub forma Copres. Numele apare cu variante de transliterare precum Coprie, Copres, Koprios și Coprius.