Corneliu în Faptele Apostolilor
Corneliu este pomenit la 13 septembrie. Cea mai veche mărturie despre el se află în Faptele Apostolilor, capitolul 10: era centurion al cohortei numite Italica, locuia în Cezareea și era descris ca om evlavios, milostiv și rugător. În viziune, un înger îi spune să-l caute pe Petru. În același timp, Petru primește vedenia pânzei coborâte din cer și înțelege că nu trebuie să numească necurat ceea ce Dumnezeu a curățit.
Botezul familiei și primirea neamurilor
Petru merge la casa lui Corneliu și vestește Evanghelia. Duhul Sfânt se pogoară peste cei adunați, iar Corneliu și familia lui sunt botezați. Episodul are o importanță majoră în narațiunea Noului Testament: arată că păgânii pot fi primiți în comunitatea creștină fără să devină mai întâi evrei și fără circumcizie. În tradiția ortodoxă, Corneliu este numit adesea „întâiul dintre neamuri” botezat; formularea desemnează rolul lui în această relatare, nu dovedește că nicio altă persoană păgână nu a crezut înaintea lui în toate comunitățile locale.
Episcop și propovăduitor în tradiția bisericească
Faptele Apostolilor nu povestesc restul vieții lui. Sinaxarele și OCA spun că Petru l-a hirotonit episcop și că a mers să propovăduiască în cetatea Schepsis, în Asia Mică. O tradiție îl leagă de Cezareea, alta de Schepsis ori Troada; și moartea lui este descrisă diferit, ca sfârșit la bătrânețe sau ca mucenicie. Prin urmare, partea sigură a portretului este episodul biblic al convertirii și botezului; cariera episcopală și pătimirea țin de memoria hagiografică ulterioară.
Cinstirea
Biserica îl cinstește ca apostol prin chemare și sfințit mucenic în tradiția liturgică. Imaginile galeriei îl arată fie în menologhion, fie într-o icoană ulterioară. Ele ilustrează receptarea sa, în timp ce pasajul din Faptele Apostolilor rămâne izvorul principal pentru întâlnirea cu Petru.