Nevoința pe Muntele Athos
Damian a trăit în secolul al XIII-lea și a primit tunderea monahală la Mănăstirea Esfigmenu, pe Muntele Athos. A ales apoi viața isihastă în schitul de pe muntele Samareia, între Esfigmenu și Hilandar, și s-a nevoit și într-o peșteră legată de tradiția Sfântului Antonie de la Lavra Peșterilor. Sinaxarul OCA datează adormirea sa în 1280; enciclopedia ortodoxă rusă indică 1280 sau 1281.
Prietenia cu Cosma Zograful și tradiția despre moaște
Damian a fost prieten cu Sfântul Cosma de la Zografu, care i-ar fi scris viața. Relatările îl descriu ca ascultător, statornic în rânduiala Părinților și cunoscut pentru minunile sale. Tradiția athonită spune că după moartea lui, în chilia sa, un miros plăcut s-a răspândit de la mormânt timp de patruzeci de zile. Aceste detalii sunt păstrate în viețile bisericești și trebuie înțelese ca tradiție hagiografică.
Pomenire și imagini
Calendarul românesc îl pomenește la 23 februarie sub numele Damian Esfigmenitul. Nu am găsit o icoană cu licență deschisă identificată sigur ca reprezentându-l. Fotografiile galeriei arată Mănăstirea Esfigmenu și katholikonul ei, locul monahal cu care este legat; ele nu sunt imagini din vremea sfântului și nici reprezentări ale chiliei sale.