Regele David al IV-lea (1089–1125) a consolidat regatul georgian, a înfrânt oastea selgiucidă la Didgori și a întemeiat mănăstirea și academia de la Gelati.
Frescă realizată la câteva secole după moartea regelui; nu este portret contemporan.Autor necunoscut; fotografiată de echipa Arhivelor Naționale ale Georgiei în 2015Sursa imaginiiPublic Domain MarkImagine derivată dintr-o reprezentare a lui Mihail Sabinin, iconograf din secolul al XIX-lea.Mihail Sabinin (1845–1900); domeniu public (PD-Art)Sursa imaginiiDomeniu public (PD-Art)Imagine de context a mănăstirii întemeiate de David în 1106; nu este o imagine biografică a regelui.Simone Tomaradze, fotografie proprieSursa imaginiiCC BY-SA 2.0
Tinerețea și urcarea pe tron
David Bagrationi, numit „Ctitorul” sau „Constructorul”, s-a născut în 1073, fiul regelui Gheorghe al II-lea. A devenit rege în 1089, la vârsta de aproximativ șaisprezece ani, într-o perioadă în care regatul Georgiei era slăbit de incursiunile selgiucide și de crize interne. Biografiile ecleziastice și istorice îl prezintă ca pe un conducător preocupat de refacerea autorității regale, reorganizarea armatei și întărirea instituțiilor bisericești.
Refacerea Georgiei
Victoria de la Didgori, în 1121, a deschis drumul recuceririi Tbilisiului în 1122 și a consolidării regatului. Cronicile georgiene și istoriografia modernă îl leagă de reforme administrative și militare, de patronajul culturii și de încurajarea așezării unor comunități din afara Georgiei. Cifrele și unele detalii din cronicile medievale au caracter encomiastic și nu trebuie citite ca statistici contemporane.
Gelati și moștenirea sa
În 1106 David a întemeiat mănăstirea Gelati, care a devenit un important centru religios și de învățământ. Complexul este înscris astăzi în patrimoniul mondial UNESCO. Fresca din galerie, pictată în secolul al XVI-lea, îl arată la Gelati la câteva secole după moartea sa; imaginea Sabinin este o reprezentare devoțională din secolul al XIX-lea, nu un portret din timpul vieții. David a murit în 1125. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt, iar calendarul românesc îl pomenește la 26 ianuarie.