Copilăria și urcarea pe tron Dimitrie, strănepot al reginei Tamar, a rămas orfan de mic: mama sa, regina Gvantsa, a fost ucisă de mongoli, iar tatăl său, David al V-lea, a murit când el avea aproximativ zece ani. La doisprezece ani a fost trimis la curtea mongolă, iar în 1270 a fost recunoscut ca rege al Georgiei aflate sub suzeranitate ilhanidă. A domnit într-o perioadă de presiune fiscală și militară asupra regatului.

Domnia între ocrotire și constrângere Viețile bisericești îl descriu ca sprijinitor al săracilor și orfanilor și ctitor ori restaurator de biserici și mănăstiri. Ca rege vasal, era obligat să trimită oșteni în campaniile mongole, ceea ce a slăbit țara. Izvoarele georgiene și biografiile hagiografice păstrează și aspecte controversate ale vieții sale personale; nu toate detaliile au aceeași valoare documentară.

Moartea și memoria de martir În 1289, hanul Arghun l-a chemat la curte, bănuindu-l de legături cu o conspirație. Potrivit tradiției, Dimitrie a ales să se prezinte, socotind că refuzul putea aduce represalii asupra populației și bisericilor. A fost executat la 12 martie 1289. Biserica Ortodoxă Georgiană îl cinstește ca mucenic; data liturgică apare ca 12 martie în surse georgiene și 16 martie în calendarul OCA și cel românesc.

Reprezentări Fresca de la Udabno este identificată drept portret al regelui Dimitrie al II-lea și datată aproximativ în 1290, la scurt timp după moartea sa. Relief-ul Commons este o lucrare modernă din 2014, nu o imagine medievală. Ambele au licențele consemnate separat în galerie.