Atenianul care a ascultat predica lui Pavel

Singura mențiune sigură în Noul Testament se află în Faptele Apostolilor 17:16–34: după ce Pavel vorbește în Areopagul Atenei despre Dumnezeul necunoscut și înviere, Dionisie Areopagitul și o femeie numită Damaris, împreună cu alții, se alătură lui și cred. Textul biblic nu spune că Dionisie a fost conducătorul orașului și nu oferă o biografie ulterioară. Tradiția bisericească dezvoltă această scurtă mențiune: îl descrie ca membru al Areopagului, botezat de Pavel și rânduit apoi episcop al Atenei.

Episcop și mucenic în tradiția ortodoxă

Sinaxarele îl prezintă ca păstor al comunității creștine din Atena și mărturisitor al lui Hristos. Relatările despre călătoriile sale, vederea întunecării soarelui la răstignire, propovăduirea în Galia și moartea mucenicească diferă în detalii și sunt păstrate în vieți hagiografice ulterioare, nu în Faptele Apostolilor. Pomenirea lui este la 3 octombrie. Calendarul românesc îl pomenește în această zi și pe Sfântul Mucenic Teoctist; calendarul OCA îi asociază pe Rusticus preotul și Eleutherius diaconul, numiți ucenici ai lui Dionisie în sinaxarul lor.

Dionisie din Fapte și corpusul areopagitic

Un reper important pentru cititor este deosebirea dintre sfântul din Fapte și autorul tratatelor mistice cunoscute drept Corpusul areopagitic (Despre numirile dumnezeiești, Teologia mistică, Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească). Aceste texte au circulat la începutul secolului al VI-lea sub numele lui Dionisie și au avut o influență majoră asupra teologiei răsăritene și apusene. Cercetarea istorică modernă le atribuie unui autor creștin anonim de la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul celui de-al VI-lea; ele nu sunt considerate scrieri ale atenianului din vremea Apostolilor. Această concluzie despre autoritatea textelor nu șterge locul lui Dionisie în calendar și în cinstirea Bisericii.

Icoana și memoria sfântului

Icoanele îl arată de obicei ca episcop, cu Evanghelia sau un sul. Galeria reunește o icoană rusească de secol XVII, o icoană semnată de Emmanuel Tzanes și miniaturi/reprezentări legate de transmiterea scrierilor atribuite lui. Sunt imagini realizate la multe veacuri după epoca apostolică; ele documentează istoria cinstirii și a receptării sale, nu sunt portrete contemporane.