Sfânta Cuvioasă Domnina cea Tânără din Siria

Ascetă siriană din secolul al V-lea, Domnina a trăit într-o chilie modestă în grădina mamei sale; episcopul Teodoret din Cir i-a păstrat portretul în istoria monahilor sirieni.

Sfânta Domnina în miniatura bizantină a Menologionului lui Vasile al II-lea Iluminatori bizantini anonimi, Menologionul lui Vasile al II-lea, circa 985 Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Gravură europeană de mai târziu cu Domnina ca pustnică Publicată de Gerard Valck; obiect din colecția Rijksmuseum Sursa imaginii Domeniu public, gravură veche

Mărturia lui Teodoret din Cir

Cea mai apropiată sursă păstrată despre Domnina este „Istoria iubitorilor de Dumnezeu” (Historia religiosa), scrisă de episcopul Teodoret din Cir în secolul al V-lea. El spune că Domnina provenea dintr-o familie creștină înstărită din Siria și că a urmat pilda ascetică a Sfântului Maron. În grădina mamei sale și-a făcut o colibă din tulpini de mei, unde viețuia în rugăciune și post.

Nevoință și viață comunitară

Teodoret o descrie acoperindu-și trupul cu o mantie aspră, hrănindu-se cu linte muiată în apă și mergând zilnic la biserică dimineața și seara. Își acoperea fața și vorbea încet, cu lacrimi. Acest portret oferă o mărturie rară despre formele de asceză feminină din nordul Siriei târzii-antice. Totuși, este relatarea unui autor creștin cu scop edificator, nu o înregistrare neutră; detaliile trebuie citite în genul literar al biografiei monahale.

Pomenire și imagini

Domnina a murit în jurul anului 460 și este pomenită la 1 martie. Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea, realizat în jurul anului 985, arată transmiterea medievală a cinstirii ei. A doua imagine este o gravură devoțională europeană de mai târziu, nu un portret din timpul vieții.