Sfintele Mucenițe Domnina, Verina și Prosdoca

Domnina și fiicele sale Verina (Berenice) și Prosdoca sunt cinstite ca mucenițe din vremea persecuției lui Dioclețian. Mărturia veche a lui Ioan Gură de Aur și cinstirea lor la Edessa oferă un reper istoric rar pentru această tradiție.

Sfânta Domnina în miniatura Menologhionului lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin de la sfârșitul secolului al X-lea sau începutul secolului al XI-lea. Iluminatori bizantini anonimi; Wikimedia Commons, Public Domain Mark. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Menologhion rusesc din secolul al XVII-lea pentru luna octombrie; imagine de context a calendarului, nu portret individual al Verinei sau Prosdocăi. Iconar anonim; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

O familie creștină în vremea persecuției

Domnina și fiicele sale sunt numite diferit în manuscrise: Verina apare și ca Berenice, Bernice sau Vernike, iar Prosdoca și ca Prodoce. Sursele le leagă de Edessa și de persecuțiile de la începutul secolului al IV-lea. Sinaxarul românesc spune că au părăsit casa și rudele și au fugit până la Edessa. Povestirile despre arestare și moarte sunt transmise în omilii și vieți hagiografice, nu într-un act judiciar păstrat.

Mărturii vechi și cultul de la Edessa

Despre cele trei femei au scris autori creștini din secolul al IV-lea, între ei Eusebiu de Emesa, iar Ioan Gură de Aur a rostit o omilie în legătură cu ele și cu cinstirea lor la Edessa. În tradiția sinaxarială, ele au preferat moartea în fața primejdiei de a fi silite să-și încalce credința și castitatea. Izvoarele timpurii le oferă nume și context de cult, dar interpretarea exactă a împrejurărilor morții diferă între versiuni; relatarea nu trebuie simplificată sau folosită pentru a idealiza constrângerea asupra victimelor.

Pomenire și reprezentare

Biserica le pomenește împreună la 4 octombrie. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea le reprezintă în calendarul bizantin medieval; este o imagine de cult realizată la multe secole după viața lor. A doua imagine este menologhionul rusesc de octombrie, inclus ca context liturgic general, nu ca portret identificat.