Un dregător creștin în taină
Pomenit la 19 septembrie, Dorimedont este prezentat de sinaxare ca senator din Synnada, în Frigia, și creștin care își păstra credința în secret. Narațiunea îl introduce după ce Trofim este trimis din Antiohia la Synnada. El îl vizitează în temniță, îi spală rănile și îl îngrijește, iar gestul îl expune în cele din urmă autorităților.
Mărturisire și solidaritate
Relatarea spune că Dorimedont refuză să ia parte la sărbătoarea lui Castor și Pollux și declară că este creștin. Din acel moment, povestea sa se unește cu cea a lui Trofim. În interpretarea liturgică, rolul lui Dorimedont nu este doar acela de a suferi alături de un martir: vizita sa este o faptă concretă de milă și solidaritate față de un om rănit.
Pătimirea în tradiția sinaxarului
Basilica și OCA relatează că Dorimedont și Trofim au fost supuși torturilor, aruncați la fiare și apoi executați prin decapitare. Unele detalii diferă între versiuni, iar aceste episoade aparțin tradiției hagiografice, nu unei documentări judiciare contemporane. Datarea convențională sub Probus ajută la plasarea poveștii în calendar, dar nu transformă fiecare amănunt al ei într-un fapt confirmat independent.
Cinstire și imagini
Dorimedont este cinstit împreună cu Savatie și Trofim, iar iconografia medievală îi reprezintă adesea ca grup. Cele două imagini provin din aceeași filă a Menologionului lui Vasile al II-lea: una arată scena apropiată, cealaltă permite observarea compoziției întregi. Manuscrisul oferă o fereastră asupra tradiției vizuale bizantine, nu o mărturie oculară despre secolul al III-lea.