Regele tânăr și succesiunea din 975 Eduard, fiul regelui Edgar și frate vitreg mai mare al lui Æthelred, a ajuns pe tron după moartea tatălui său, în 975. Succesiunea a fost contestată de facțiuni nobiliare și ecleziastice. Sursele medievale nu oferă o biografie sigură a copilăriei sale, iar descrierile lui ca tânăr deosebit de evlavios provin în principal din texte hagiografice.

Moartea de la Corfe și izvoarele O versiune a Cronicii anglo-saxone datează uciderea la 18 martie, seara, la Corfe, în Dorset, și spune că regele a fost îngropat la Wareham fără onoruri regale. În anul următor, trupul a fost dus cu cinste la Shaftesbury. Manuscrisele cronicii nu sunt unanime asupra anului: cele mai multe interpretări moderne preferă 978, în timp ce alte versiuni și reconstrucții au susținut 979. Nici cronica, nici izvoarele timpurii nu dovedesc că mama vitregă Ælfthryth a poruncit omorul; acuzațiile explicite apar în narațiuni ulterioare.

De la rege ucis la sfânt Cultul lui Eduard s-a dezvoltat după moarte, iar tradiția bisericească l-a cinstit ca mucenic. Relatarea despre descoperirea trupului neputrezit și minunile de la mormânt aparține memoriei hagiografice, nu poate fi verificată ca fapt istoric independent. O parte din moaște a fost asociată în epoca modernă cu comunitatea ortodoxă de la Brookwood.

Pomenire și reprezentări Doxologia îl pomenește la 18 martie. În galerie, fotografia iconostasului de la Brookwood arată o reprezentare ortodoxă modernă a sfântului; castelul Corfe este un reper geografic asociat relatărilor despre moarte, nu dovadă vizuală a scenei istorice.