Tradiția despre misiunea de la Dunărea de Jos

Sinaxarul transmis de Biserica Ortodoxă îl numește pe Efrem episcop și misionar trimis de patriarhul Ermon al Ierusalimului la începutul secolului al IV-lea. În această tradiție, el a propovăduit în ținuturile de lângă Dunăre, iar Vasilevs a rămas la Cherson (Herson). Calendarul românesc îl identifică pe Efrem cu scaunul Tomisului, vechiul oraș de pe țărmul Mării Negre, astăzi Constanța. Relatările bisericești îi atribuie convertiri și grija față de creștinii persecutați din regiune.

Mucenicia și diferențele dintre relatări

Tradiția locală îl pomenește la 7 martie ca mucenic al persecuției lui Dioclețian. AGERPRES rezumă o relatare potrivit căreia a fost prins, torturat și decapitat în 304 la Herson din Crimeea; alte rezumate îl leagă de Sciția și de Tomis. Un studiu teologic românesc compară aceste tradiții și notează că sursele propun date diferite, inclusiv în jurul anului 300 sau 304. Nu există suficiente mărturii contemporane pentru a stabili independent funcția sa exactă, traseul misiunii ori locul execuției. De aceea, pagina prezintă identificarea sa ca episcop de Tomis drept tradiția calendarului românesc, iar detaliile vieții și morții drept relatare hagiografică.

Pomenirea și contextul Tomisului

Pomenirea lui Efrem este legată în calendar de ierarhii misionari ai regiunii nord-pontice. Tomis era un oraș-port al provinciei Scythia Minor, cu vestigii grecești și romane păstrate în Constanța de astăzi. Imaginile din galerie arată situl arheologic al orașului antic, nu locuri identificate cu activitatea personală a sfântului.