Nisibis și începutul vieții sale
Efrem s-a născut la începutul secolului al IV-lea în Nisibis, oraș de frontieră al Mesopotamiei. Tradițiile despre familia și tinerețea lui diferă: relatările hagiografice îl descriu ca provenind dintr-o familie creștină, în timp ce studiile moderne avertizează că biografia timpurie a fost înfrumusețată de memoria comunităților care i-au păstrat scrierile. A intrat în legătură cu episcopul Iacob al Nisibisului și a devenit diacon; nu există temei sigur pentru a-l numi preot sau episcop.
Războaiele și mutarea la Edessa
Nisibis a trecut sub stăpânire persană în 363, după tratatul dintre Imperiul Roman și Persia. Efrem s-a mutat atunci la Edessa, unde și-a petrecut ultimii ani într-o comunitate ascetică. OCA leagă numele său de slujirea diaconală, predică și viața de rugăciune, iar sintezele academice îl așază în contextul unei Biserici siriace care își formula teologia prin poezie, exegeză și cântare.
Poet, exeget și învățător
Efrem a scris în siriacă: imnuri pentru slujbe, omilii poetice, comentarii la Scriptură și texte polemice. Imnurile sale au folosit limbajul și melodiile comunității pentru a explica teme biblice și pentru a răspunde învățăturilor rivale. Din corpusul transmis sub numele său, cercetătorii disting opere autentice de texte atribuite ulterior; de aceea, nu fiecare imn numit „al Sfântului Efrem” este sigur compus de el. Scrierile au circulat și în traduceri grecești, armenești și latine.
Moștenire și pomenire
A murit la Edessa în jurul anului 373, probabil în timpul unei epidemii și al unei perioade de ajutorare a celor bolnavi, potrivit tradiției bisericești. Bisericile îl cinstesc ca „Harpa Duhului” și ca unul dintre marii Părinți ai Bisericii. În calendarul ortodox român este pomenit la 28 ianuarie. Icoana modernă din galerie îl reprezintă pe Efrem; gravura istorică arată o scenă devoțională târzie, nu un martor vizual al vieții sale.