Tinerețea și viața monahală Eftimie s-a născut la Melitene, în Armenia, în jurul anului 377. Părinții săi, Pavel și Dionisia, l-au încredințat educației unchiului său preot după moartea timpurie a tatălui. A fost hirotonit preot și i s-a încredințat supravegherea mănăstirilor din regiune. În jurul anului 406 a plecat în Palestina, unde a locuit mai întâi lângă lavra Faran și apoi s-a retras cu călugărul Teoctist într-o peșteră din pustiul Iudeii.

Lavra și mărturisirea de la Calcedon Ucenicii s-au adunat în jurul lui, iar așezarea lor a devenit o lavră cu biserică, chilii și viață liturgică organizată. Eftimie era cunoscut pentru asceză și pentru grija față de pelerini și bolnavi. În disputele despre persoana lui Hristos, a apărat învățătura mărturisită de Sinodul de la Calcedon din 451. Viața sa, scrisă de Chiril din Schitopolis în secolul al VI-lea, arată cum sprijinul lui Eftimie a influențat comunitățile monahale palestiniene, deși relatarea include și episoade minunate specifice genului hagiografic.

Eftimie a murit în 473, la vârsta de 96 de ani potrivit biografiei lui Chiril. Monahii au continuat să-i cinstească mormântul și lavra. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 20 ianuarie.