Sfântul Cuvios Eftimie cel Nou din Tesalonic

Nichita, devenit monahul Eftimie, a trăit în asceză pe Muntele Olimp și în Athos, apoi a întemeiat obști monahale lângă Tesalonic.

Frescă din Capela Sfântului Eftimie din bazilica Sfântului Dimitrie, Tesalonic, datată 1302–1303. Manuel Panselinos / Wikimedia Commons; domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Capela Sfântului Eftimie din bazilica Sfântului Dimitrie, Tesalonic; fotografie de context a cinstirii locale. PLAKLE / Wikimedia Commons; CC BY-SA 4.0. Sursa imaginii Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0 (CC BY-SA 4.0)

Din Nichita în monahul Eftimie

Eftimie s-a născut cu numele Nichita în regiunea Ancirei, în anul 823. Rămas fără tată la șapte ani, s-a căsătorit la 17 ani cu Eufrosina și a avut o fiică, Anastaso. Dorința de viață monahală l-a făcut să plece în taină la Muntele Olimp din Bitinia, unde a primit tunderea și numele Eftimie. După aproximativ 15 ani, și-a înștiințat familia că devenise monah și a chemat-o să-i urmeze exemplul.

Nevoința athonită și întemeierea mănăstirilor

A ajuns la Muntele Athos și a petrecut trei ani într-o peșteră în liniște și rugăciune. Mai târziu a trăit ca stâlpnic în apropiere de Tesalonic, unde îi învăța și îi sprijinea pe cei care veneau la el. După ce s-a retras temporar în insula Sfântului Eustratie și în Halkidiki, a întemeiat în jurul anului 870 o mănăstire de călugări și apoi una de maici la Peristera. Soția și mama sa au primit tunderea monahală în obștea de maici, potrivit vieții alcătuite de ucenicul său Vasile, episcopul Tesalonicului.

Adormirea, moaștele și ziua de pomenire

Eftimie a murit în anul 898 pe insulița Iera, iar moaștele au fost mutate la Tesalonic. Biografia Doxologia, întemeiată pe viața ucenicului Vasile și pe lucrarea modernă a lui Moise Aghioritul, oferă detalii hagiografice care trebuie citite ca tradiție monahală. Este pomenit la 15 octombrie și numit „cel Nou” pentru a fi deosebit de Eftimie cel Mare. Galeria cuprinde o icoană și o fotografie a Capelei Sfântului Eftimie din Tesalonic; aceasta oferă contextul cultului local, nu un loc sigur al mormântului său.