Mărturisire în vremea lui Șapur al II-lea

Doxologia și Basilica îl pomenesc pe Eliodor ca mucenic din Persia, în vremea regelui sasanid Șapur al II-lea (309–379). Sinaxarul românesc îi atribuie vârsta de 95 de ani și spune că regele, năvălind asupra unei cetăți romane, a poruncit dărâmarea bisericilor și arderea icoanelor. Aceste detalii sunt păstrate de tradiția hagiografică; nu avem documente contemporane care să verifice biografia individuală.

Pătimirea împreună cu Dosa

Eliodor și Dosa s-au înfățișat înaintea regelui și l-au mustrat pentru cruzime și necredință, mărturisindu-L pe Hristos. Potrivit relatării, au fost torturați: li s-au tăiat nasurile, apoi li s-au ars capetele. Astfel au primit moartea mucenicească. OCA îi numește pe amândoi în calendarul său și plasează pătimirea lor în Persia în jurul anului 380; sursele nu coincid în toate detaliile și nici datarea aceasta nu este documentată independent.

Cinstire și imagini

Calendarul românesc îl pomenește pe Eliodor la 20 august, iar sursa românească îl amintește împreună cu Dosa. Nu a fost identificată o icoană nominală sigură a celor doi. Imaginile sunt prezentate ca reper istoric pentru epoca sasanidă și ca exemplu de menologhion al lunii august, fără a pretinde că îi reprezintă.