Elpidie este amintit în sinaxar ca unul dintre cei trei episcopi veniți din Helespont la Cherson după martiriul lui Vasilevs. Textul îl prezintă împreună cu Eugenie și Agatodor: cei trei au continuat propovăduirea și au împărtășit aceeași soartă, fiind prinși, chinuiți și omorâți cu pietre în jurul anului 311, la 7 martie. Nu s-au păstrat relatări care să-i descrie separat activitatea, originea ori cuvintele sale; de aceea, profilul său se bazează pe memoria colectivă transmisă de sinaxar. Cercetarea academică modernă urmărește evoluția cultului acestor episcopi și versiunile bizantine și slave ale hagiografiilor, fără a transforma detaliile edificatoare în certitudini documentare. Pomenirea lui Elpidie este la 7 martie.