Familie și formarea copiilor
Emilia (numită și Emmelia) a trăit în Capadocia în secolul al IV-lea și a fost fiica unui martir, potrivit tradiției bisericești. S-a căsătorit cu Vasile cel Bătrân, avocat și profesor de retorică la Cezareea. Cuplul a avut o familie numeroasă: OCA transmite tradiția celor zece copii și îi numește printre sfinți pe Vasile cel Mare, Macrina, Grigorie al Nyssei, Petru al Sevastiei și diaconița Teosebia. Basilica.ro enumeră în schimb pe Naucratie în această listă. Grigorie al Nyssei, în Viața Macrinei, vorbește despre patru fii și cinci fiice care au supraviețuit copilăriei. Sursele nu concordă complet în numărătoarea și identificarea copiilor, așa că lista numelor trebuie citită cu această rezervă.
Văduvie, viață ascetică și obștea din Pont
După moartea soțului, Emilia a rămas responsabilă de creșterea copiilor și administrarea gospodăriei. Grigorie povestește că fiica ei Macrina a ajutat-o să îndrepte viața familiei spre rugăciune și nevoință. După ce copiii au crescut, Emilia și Macrina au împărțit averea și s-au retras pe domeniul familiei de la Annesi, în Pont, pe malul râului Iris. Acolo au organizat o comunitate ascetică de femei, în care s-au alăturat și alte femei din gospodărie. Mărturia lui Grigorie, fratele lor, este principala sursă veche pentru viața Emiliei; textul este o biografie hagiografică a Macrinei, nu o autobiografie a Emiliei.
Moartea și pomenirea
Potrivit lui Grigorie, Emilia a murit la bătrânețe în prezența copiilor Macrina și Petru și a cerut să fie înmormântată lângă soțul ei. Biserica Ortodoxă Română o pomenește la 1 ianuarie; alte tradiții ortodoxe o pomenesc și la 8 sau 30 mai. Galeria include o gravură din 1636 care o identifică pe „Ste. Emilie”, precum și o icoană a fiului ei Vasile cel Mare, prezentată doar ca reper al familiei sale.