Origine și mărturisire

Sfânta Enata (numită și Ennatha în unele calendare) este descrisă de Doxologia ca fecioară din ținutul Gazei. Relatarea o aduce înaintea guvernatorului Firmilian, unde, întrebată dacă se leapădă de Hristos, mărturisește că Hristos este Dumnezeu. Calendarul românesc o pomenește la 10 februarie.

Pătimirea și variantele tradiției

Viața românească spune că Enata a fost chinuită, apoi Valentina a răsturnat altarul păgân și amândouă au fost osândite la moarte; după ele a fost adus Pavel, supus chinurilor și decapitat. OCA păstrează o altă grupare: Ennatha, Valentina și Paula, trei fecioare din Palestina care au suferit în anul 308. Eusebius, martor al persecuțiilor din Palestina, descrie femei mucenice la Cezareea, dar transmiterea textului și a numelor diferă între formele grecești, siriace și sinaxarele ulterioare. Enciclopedia Ortodoxă discută explicit confuziile și variațiile de nume și date. Profilul păstrează aceste diferențe, fără a afirma că Pavel și Paula sunt aceeași persoană.

Cinstire și imagini

Paginile geografice din galerie arată Palestina și Cezareea ca repere de context, nu stabilesc locul exact al martiriului. Icoana de grup arată o adunare de sfinți în care muzeul identifică Valentina, dar nu îi identifică pe Enata ori Paula.