Epifanie a fost patriarh al Constantinopolului din 520 până în 535, într-o perioadă de refacere a comuniunii dintre Constantinopol și Roma după schisma acachiană.
Menologhion rusesc din secolul al XVII-lea, planșă calendaristică a lunii august; nu este portret individual.Iconar rus anonim; Cabinetul Arheologic Bisericesc al Academiei Teologice din Moscova.Sursa imaginiiDomeniu public (Public Domain Mark)Vedere panoramică a Tesalonicului, folosită numai ca reper regional pentru lumea egeeană.Aroche, Wikimedia Commons.Sursa imaginiiCC BY-SA 3.0Interior de biserică ortodoxă, imagine de context liturgic și nu un lăcaș atribuit sfântului.Phiddipus, Wikimedia Commons.Sursa imaginiiLicență cu atribuire, conform paginii Commons
Alegerea ca patriarh și contextul epocii
Epifanie a fost ales patriarh în 520, după Ioan al II-lea Capadocianul, și a rămas în funcție până la moartea sa în 535. Pontificatul lui s-a desfășurat în vremea împăratului Iustin I și a începutului domniei lui Iustinian. Biserica răsăriteană ieșea atunci dintr-o ruptură de decenii cu Roma, cunoscută drept schisma acachiană.
Comuniunea cu Roma
Sursele enciclopedice bisericești consemnează că Epifanie a trimis papei Hormisdas o mărturisire de credință ortodoxă și a contribuit la restabilirea comuniunii în 519–520. Scrisorile și actele schimbului arată preocuparea pentru terminologia hristologică și pentru recunoașterea hotărârilor de la Calcedon. Astfel, activitatea sa a avut o dimensiune diplomatică importantă, pe lângă conducerea eparhiei capitalei.
Moartea și cinstirea
Epifanie a murit în 535. Este pomenit în unele calendare grecești la 25 august împreună cu alți patriarhi ai Constantinopolului, deși nu apare în calendarul românesc principal al zilei. Informațiile biografice sunt mai ales cronologice și ecleziastice; sursele păstrează puține amănunte despre viața lui personală.
