Nevoința în pustia Pelusiului

Epimah era egiptean și, potrivit sinaxarului, a trăit vreme îndelungată în asceză pe muntele Pelusium. Când a aflat că în Alexandria creștinii erau persecutați, a mers în cetate ca să-și mărturisească credința și să-i întărească pe cei aflați în primejdie. Sursele bisericești îl plasează în persecuția împăratului Deciu, în jurul anului 250–251.

Mărturisirea și martiriul

Relatarea hagiografică spune că Epimah a răsturnat idolii într-un templu păgân și a fost dus înaintea dregătorului Apelian. A refuzat să aducă jertfă zeilor și a fost supus chinurilor, apoi decapitat. O femeie care suferea de o boală a ochiului ar fi primit vederea după ce o picătură din sângele mucenicului i-a atins ochiul; acest episod este transmis ca minune în tradiția hagiografică.

Pomenire și cinstirea moaștelor

Epimah este pomenit la 31 octombrie; Biserica îl mai pomenește la 11 martie pentru mutarea moaștelor. Tradițiile privind relicvele sale și asocierea ulterioară cu martirul Gordian au fost consemnate în calendare apusene, dar identitatea exactă a diferitelor pomeniri nu este uniform explicată de izvoare. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea îl reprezintă într-un manuscris bizantin realizat în jurul anului 985.