Diaconul din Singidunum

Tradiția bisericească îl prezintă pe Ermil ca diacon al cetății Singidunum, oraș roman aflat pe locul Belgradului de astăzi. În timpul împăratului Liciniu ar fi fost denunțat pentru credința creștină și adus înaintea autorităților. Sinaxarul descrie răspunsul său ca o mărturisire publică a credinței și o respingere a jertfelor păgâne. Aceste scene provin din passio-ul hagiografic, nu dintr-un proces-verbal roman păstrat.

Mărturisirea și moartea în Dunăre

Viața relatează că Ermil a fost bătut și torturat, dar a rămas statornic. Stratonic, un temnicer creștin în ascuns, ar fi izbucnit în plâns văzându-i suferința și și-ar fi mărturisit credința. Tradiția spune că amândoi au fost torturați, puși într-o plasă și aruncați în Dunăre; trupurile lor au fost găsite și îngropate de creștini lângă Singidunum. Cercetarea modernă datează de obicei martiriul în jurul anului 314, dar subliniază că povestirea cunoscută a fost redactată la Constantinopol cel mai devreme în secolul al VI-lea.

Cultul, izvoarele și imaginile

Cinstirea lor s-a răspândit și la Constantinopol, unde relicvele capetelor erau păstrate în biserica Sfânta Sofia; pelerinul rus Antonie din Novgorod le-a văzut în 1200, potrivit studiului Elisabetei Negrău. O miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea, realizat în jurul anului 985, îi înfățișează împreună și atestă cultul medieval, nu aspectul lor real. Galeria oferă și imagini ale Belgradului și Dunării de astăzi ca repere geografice, nu ca locuri dovedite ale pătimirii.

Bisericile ortodoxe îi pomenesc împreună la 13 ianuarie; acest articol păstrează o fișă separată pentru Ermil, iar Stratonic are propria pagină.