Ermil, diaconul din Singidunum Tradiția bisericească îi plasează pe Ermil și Stratonic la începutul secolului al IV-lea, în vremea împăratului Liciniu. Ermil era diacon în Singidunum, cetate romană de pe Dunăre. Pentru mărturisirea creștină a fost întemnițat și supus torturilor. Relatarea martirologică spune că a rămas statornic în credință, în ciuda încercărilor de a-l sili să jertfească zeilor.

Stratonic și mucenicia lor Stratonic era unul dintre paznicii temniței și, potrivit sinaxarului, creștin în taină. Văzând suferința prietenului său, a plâns, iar credința lui a fost descoperită. După ce și-a mărturisit deschis creștinismul, a fost torturat împreună cu Ermil. Tradiția spune că amândoi au fost aruncați în Dunăre, iar trupurile lor au fost recuperate de creștini și îngropate lângă Singidunum. Datarea exactă diferă între surse: OCA plasează persecuția în domnia lui Liciniu (311–324), iar unele calendare indică anul 314 sau 315.

Memoria locului Biserica îi pomenește la 13 ianuarie. Mormântul roman de la Brestovik a fost identificat de tradiția locală cu locul în care ar fi fost depuse moaștele lor, dar arheologii îl descriu prudent ca mormânt roman târziu, posibil al unui localnic înstărit; identificarea cu mucenicii nu este demonstrată. Galeria separă reprezentarea lor din Menologhionul bizantin de fotografia sitului arheologic asociat ulterior cu memoria lor.