Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, Patriarhul Moscovei

Patriarh în vremea tulburărilor din Rusia, Ermoghen a refuzat să sprijine supunerea Bisericii față de puterea polonă și a murit în temniță în 1612.

Reprezentare istorică a Patriarhului Ermoghen în Titularnikul Țarului — Imagine din manuscrisul Titularnikul Țarului din 1672–1673, realizată la mult timp după viața sfântului. Atelier rusesc, Titularnikul Țarului (1672–1673) Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Tablou istoric cu Patriarhul Ermoghen refuzând să-i binecuvânteze pe polonezi — Tablou realizat de Pavel Chistyakov în 1860; este o interpretare istorică, nu o imagine contemporană evenimentelor. Pavel Chistyakov Sursa imaginii Domeniu public

De la preot la mitropolit și patriarh

Ermoghen (Germogen) s-a născut în jurul anului 1530, probabil în ținutul Kazanului. A fost preot la biserica Sfântului Nicolae din Kazan și a participat la cinstirea icoanei Maicii Domnului din Kazan, descoperită în 1579. A intrat apoi în monahism, a devenit arhimandrit și, în 1589, mitropolit al Kazanului. În 1606 a fost ales patriarh al Moscovei și al întregii Rusii.

Patriarhul în vremea tulburărilor

În timpul crizei dinastice și al intervenției polono-lituaniene de la începutul secolului al XVII-lea, Ermoghen a refuzat să binecuvânteze soluții care, în viziunea lui, ar fi pus Biserica și credința sub control politic străin. A îndemnat clerul și populația să apere Moscova și a susținut alegerea unui conducător ortodox. Pentru această poziție a fost înlăturat și închis în Mănăstirea Ciudov. Sursele bisericești îl prezintă drept apărător al credinței; contextul politic este complex, iar rezistența sa trebuie înțeleasă în cadrul conflictelor și negocierilor epocii.

Moartea, cinstirea și memoria vizuală

A murit în detenție la 17 februarie 1612, după ce a fost lipsit de hrană, potrivit tradiției biografice. În 1654 moaștele i-au fost mutate în Catedrala Adormirii din Kremlin, iar Biserica Rusă l-a proslăvit în 1913. Este pomenit la 17 februarie pentru adormirea sa și la 12 mai în legătură cu proslăvirea. Galeria cuprinde o reprezentare istorică dintr-un manuscris din 1672–1673 și un tablou din secolul al XIX-lea despre refuzul de a-i binecuvânta pe polonezi; niciuna nu este portret contemporan.