După perioada de persecuție în care au fost uciși Vasilevs, Eugenie, Elpidie și Agatodor, Eterie a fost trimis la Cherson în vremea lui Constantin cel Mare. Sinaxarul spune că la început s-a lovit de ostilitatea localnicilor, iar împăratul a intervenit printr-un decret care le îngăduia creștinilor să se adune fără piedici. Eterie a ridicat o biserică și a păstorit comunitatea. Călătorind apoi la Constantinopol pentru a-i mulțumi împăratului, s-a îmbolnăvit pe drumul de întoarcere și a murit pe insula Tas. Spre deosebire de ceilalți din grup, tradiția spune că a trecut la Domnul în pace, deși calendarul îl pomenește împreună cu ierarhii mucenici. Studiul istoric al cultului episcopilor de Cherson situează aceste povestiri în tradiția hagiografică bizantină și în receptarea ei ulterioară.