O martiră din Calcedon
Calendarul ortodox o pomenește pe Eufimia la 16 septembrie. Tradiția hagiografică o plasează în Calcedon, în timpul persecuției împăratului Dioclețian, în jurul anului 303 sau 304. Relatarea transmisă de sinaxare spune că a fost arestată pentru credința creștină, supusă chinurilor și ucisă. OCA păstrează versiunea amplă a pătimirii, inclusiv episoadele miraculoase; acestea trebuie citite ca narațiune hagiografică, nu ca proces-verbal contemporan al execuției.
De la martyria la memoria Bisericii
Cinstirea ei s-a legat de un martyria, adică un loc de rugăciune și pomenire asociat mormântului unui martir. În 451, la Calcedon, s-a ținut Sinodul al IV-lea Ecumenic, eveniment istoric bine atestat, care a formulat învățătura despre Hristos ca o singură persoană în două firi, dumnezeiască și omenească. Tradiția bisericească spune că moaștele Eufimiei se aflau în apropierea locului sinodului și că disputa teologică a fost încredințată rugăciunii ei. Relatarea despre înscrisul găsit în raclă, care ar fi confirmat mărturisirea ortodoxă, exprimă memoria liturgică a Bisericii; nu este o sursă independentă pentru desfășurarea deliberărilor sinodale.
Două date de pomenire și reprezentarea în artă
În tradiția ortodoxă, Eufimia este pomenită și la 11 iulie pentru minunea asociată Sinodului de la Calcedon, în timp ce 16 septembrie este ziua principală a martiriului. Icoanele o reprezintă de obicei ca tânără muceniță, uneori cu crucea și semnele pătimirii. Galeria alătură o icoană anonimă de secol XVII și o pictură renascentistă de Andrea Mantegna din 1454: două interpretări artistice, la secole distanță de evenimentele pe care le comemorează.