Sfânta Cuvioasă Eufrosina din Alexandria

Tradiția o descrie pe Eufrosina alegând viața monahală și trăind în chip ascuns într-o mănăstire de bărbați sub numele Smaragd; povestea este o narațiune hagiografică, nu o biografie contemporană verificabilă.

Miniatură cu Eufrosina din Menologionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin realizat în jurul anului 985. Iluminatori bizantini anonimi; Biblioteca Apostolică Vaticană, Wikimedia Commons; domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoană modernă a Sfintei Eufrosina, fotografiată de contributorul Commons Wolfymoza. Wolfymoza, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Sursa imaginii Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0 (CC BY-SA 4.0)

Eufrosina și alegerea monahală

Potrivit vieții sale bisericești, Eufrosina s-a născut într-o familie creștină înstărită din Alexandria la începutul secolului al V-lea. Tatăl ei, Pafnutie, o creștea în credință și o ducea la mănăstire. Când a ajuns la vârsta căsătoriei, ea a dorit să intre în viața monahală. Relatarea spune că și-a împărțit averea săracilor și a plecat de acasă, temându-se că tatăl ar căuta-o într-o mănăstire de femei.

Smaragd, monahul necunoscut

În povestea tradițională, Eufrosina s-a prezentat la o obște de bărbați sub numele Smaragd și a rămas acolo zeci de ani, trăind în asceză și rugăciune. Tatăl ei a vizitat de mai multe ori mănăstirea fără să o recunoască. Abia înaintea morții, ea i-ar fi dezvăluit identitatea și l-ar fi rugat să rămână în chilie după plecarea ei. După moartea sa, Pafnutie ar fi intrat în aceeași obște și ar fi trăit acolo până la sfârșitul vieții.

Cum trebuie citită această relatare

Viața Eufrosinei este transmisă printr-o narațiune hagiografică despre ascetism, identitate ascunsă și relația dintre tată și fiică. Sursele bisericești o prezintă ca tradiție, dar nu există documente contemporane cunoscute care să confirme detaliile biografice. Povestea face parte dintr-un grup mai larg de vieți creștine vechi în care femei adoptă veșminte și identități masculine pentru a intra în viața ascetică; textul trebuie redat în contextul său, nu transformat în fapt istoric documentat independent.

Pomenirea și imaginile

Eufrosina este pomenită la 25 septembrie în calendarul românesc și în calendarele ortodoxe grecești și americane. Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea, realizată în jurul anului 985, este una dintre cele mai vechi reprezentări păstrate ale ei. Icoana modernă din galerie oferă o imagine devoțională suplimentară; niciuna dintre reprezentări nu este portret din timpul vieții.