Păstorița din Galata
Sinaxarul o prezintă pe Eufrosina ca pe o tânără din Galata, numită astăzi Zachlorou, în Peloponez. Ea păștea turma tatălui său lângă o stâncă înaltă și a observat că una dintre capre urca spre o peșteră și se întorcea cu botul ud. Crezând că acolo se află un izvor, Eufrosina a urcat să cerceteze locul. Acest episod este păstrat de tradiția mănăstirii Mega Spileo; nu avem o biografie independentă sau documente contemporane despre viața ei.
Întâlnirea cu Simeon și Teodor
Povestea spune că Eufrosina a găsit în peșteră o icoană a Maicii Domnului și a auzit un glas care o îndruma să-i aștepte pe monahii Simeon și Teodor. Aceștia ar fi venit din Ierusalim în căutarea icoanei după ce au primit îndrumare în vis. Eufrosina i-a întâmpinat pe nume și i-a condus la peșteră. În relatarea hagiografică, toiagul ei a făcut să izvorască apă din stâncă; izvorul poartă și astăzi numele sfintei și este un punct de pelerinaj la mănăstire.
De la descoperirea icoanei la viața pustnicească
După ce au coborât icoana, monahii ar fi curățat peștera și au găsit acolo o masă pe care tradiția o leagă de slujirea și scrierea Evangheliei de către Luca. Ei au amenajat un paraclis și chilii. Eufrosina și-ar fi ridicat o chilie în apropiere și ar fi dus acolo o viață pustnicească până la moarte. Relatarea vorbește și despre un șarpe uriaș omorât printr-o minune a icoanei. Aceste episoade sunt elemente ale narațiunii devoționale, nu observații istorice verificabile.
Locul de pelerinaj și cinstirea
Eufrosina este pomenită la 18 octombrie, împreună cu Simeon și Teodor. Doxologia menționează că la Mega Spileo se păstrează relicve atribuite sfintei, între care capul și mâna dreaptă. Galeria arată izvorul numit după ea și peștera din incinta mănăstirii; sunt fotografii ale locurilor asociate tradiției, nu portrete istorice ale Eufrosinei.