Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei

Eumenie a fost monah și episcop al Gortinei din Creta, cinstit pentru milostenie și ajutorul acordat celor aflați în suferință. Sinaxarul îl descrie călătorind până la Roma și Egipt, unde a murit la adânci bătrâneți; moaștele i-ar fi fost aduse înapoi în Creta.

Miniatură bizantină a Sfântului Eumenie în Menologionul lui Vasile al II-lea, manuscris realizat în jurul anului 985. Ilustratori bizantini ai Menologionului lui Vasile al II-lea; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Ruinele orașului antic Gortyn din Creta, centrul eparhiei în care a slujit Eumenie. Fotografia surprinde situl și biserica Agios Titos, nu o clădire identificată drept catedrala lui. Olaf Tausch, Wikimedia Commons. Sursa imaginii GNU Free Documentation License 1.2+ sau Creative Commons Atribuire 3.0

Monah și episcop în Creta

Eumenie, numit și Eumenios, este cinstit la 18 septembrie. Tradiția spune că a ales viața monahală de tânăr și a fost apoi ales episcop al Gortinei, cetate importantă din Creta romană și bizantină. Sursele liturgice îl prezintă ca ierarh milostiv, cunoscut pentru compasiune și pentru grija față de bolnavi. Datarea uzuală îl plasează în secolul al VII-lea, deși manuscrisele și calendarele nu dau o cronologie biografică uniformă.

Călătoriile și relatările despre minuni

GOARCH și alte sinaxare relatează că Eumenie a călătorit la Roma și apoi în Tebaida Egiptului. În tradiția bisericească, rugăciunea lui ar fi pus capăt unei secete, iar minunile sale au făcut să-i crească faima. Aceste episoade sunt transmise ca narațiuni hagiografice și nu au aici coroborare contemporană independentă. Ele arată însă cum tradiția îl înțelege: ca păstor care își folosește călătoriile și darurile pentru a sluji comunități aflate în nevoie.

Moartea și întoarcerea moaștelor

Sinaxarul afirmă că Eumenie a murit în Egipt la adânci bătrâneți și că moaștele i-au fost aduse înapoi la Gortyna, fiind înhumate la locul numit Raxos. Calendarul îl comemorează atât în Răsărit, cât și în comunitățile care folosesc calendare bizantine. Galeria juxtapune un menaion din secolul al XVII-lea în care apare numele lui și ruinele sitului antic Gortyn; imaginea arheologică oferă cadrul geografic, nu dovada unei anumite biserici episcopale.

Ce păstrează cultul

Imnele îi atribuie milostivire, învățătură și tămăduire, iar calendarul îi păstrează titlul de făcător de minuni. Datele biografice sunt mai puține decât cele despre ierarhii cu arhive ample, așa că este util să distingem între locul său istoric ca episcop al unei eparhii reale și minunile relatate în sinaxar. Acestea din urmă aparțin mărturiei de credință a comunităților care l-au cinstit.