Eusebiu este pomenit împreună cu Vas și cu alți doi mucenici ai Nicomidiei, în tradiția persecuțiilor din vremea lui Dioclețian.
Miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea, circa 985; reprezentarea îi arată împreună.Iluminatori bizantini ai Menologhionului lui Vasile al II-lea, circa 985Sursa imaginiiDomeniu publicImagine geografică de context a orașului antic Nicomidia, astăzi İzmit.Pentapixel, fotografie proprie, 9 mai 2014Sursa imaginiiCC BY-SA 4.0Icoană-calendar rusească din secolul al XVII-lea; miniaturile documentează cultul, nu sunt portrete contemporane.Iconar rus anonim, prima jumătate a secolului al XVII-lea, Muzeul de Artă Creștină din MoscovaSursa imaginiiDomeniu public
Mărturisirea lui Eusebiu
Calendarul românesc îl pomenește pe Eusebiu la 20 ianuarie. Sinaxarul bizantin și relatarea bisericească îl așază în grupul mucenicilor Basus (Vas), Eusebiu, Eutihie și Vasilid din Nicomidia, în timpul persecuției împăratului Dioclețian. Relatarea hagiografică spune că aceștia, oameni de rang senatorial și cu avere, au fost mișcați de statornicia episcopului Teopempt și au mărturisit credința creștină.
Relatarea pătimirii și limitele mărturiilor
Potrivit sinaxarului, Eusebiu a fost spânzurat cu capul în jos și i s-a tăiat trupul cu topoare; Basus a fost rănit, Eutihie întins între patru țăruși, iar Vasilid străpuns. Aceste detalii provin din tradiția hagiografică a grupului, nu dintr-o biografie independentă a lui Eusebiu. Istoricul Eusebiu din Cezareea descrie persecuția din Nicomidia în 303, însă nu trebuie confundat cu mucenicul omonim. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea îi reprezintă împreună pe cei patru.
.jpg?width=1000)
_-_January.jpg?width=1000){kind=icon}