De la mănăstirile Amasiei la scaunul patriarhal
Sinaxarul OCA îl numește pe Eutihie născut într-un sat din Frigia, în familia lui Alexandru, militar, și a Synesiei, fiica unui preot. A primit primele învățături de la bunicul său, preotul Hesychius, apoi a mers la Constantinopol la doisprezece ani pentru studii. A ales viața monahală într-o mănăstire din regiunea Amasiei și a ajuns arhimandrit al mănăstirilor de acolo. Când episcopul Amasiei s-a îmbolnăvit, l-a trimis ca reprezentant la Constantinopol pentru pregătirea sinodului convocat de Iustinian; patriarhul Mina l-ar fi remarcat și l-ar fi indicat drept succesor.
Eutihie a fost ales patriarh în 552. A prezidat Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol din 553, care a reafirmat învățătura hristologică a Bisericii și a condamnat anumite scrieri asociate cu „Cele Trei Capitole”. Aceste decizii au avut loc într-o perioadă de tensiuni între curtea imperială și diferitele comunități creștine din imperiu; numirea și rolul patriarhului trebuie înțelese în acest context politic și teologic.
Controversa cu Iustinian și exilul
Mai târziu, Eutihie s-a opus învățăturii numite aftartodocetism, potrivit căreia trupul lui Hristos ar fi fost nepătimitor și nestricăcios încă înainte de Înviere. OCA spune că împăratul Iustinian a înclinat spre această formulă și a ordonat arestarea patriarhului în biserică, îndepărtarea veșmintelor și exilul la o mănăstire din Amasia, în 565. Eutihie a rămas acolo doisprezece ani. Sinaxarul îi atribuie vindecări și darul înainte-vederii, dar acestea sunt mărturii hagiografice și sunt prezentate ca atare.
După moartea patriarhului Ioan Scholasticul, Eutihie a revenit pe scaun în 577. A mai păstorit aproximativ patru ani și jumătate, apoi a murit în 582, în Duminica Tomii, după ce și-a binecuvântat clerul. Unele cataloage dau 5 aprilie, altele 6 aprilie; calendarul proiectului îl așază la 6 aprilie. Pomenirea lui este legată atât de slujirea patriarhală, cât și de apărarea unei mărturisiri despre întruparea și pătimirea reală a lui Hristos.
Surse și imagini
Narațiunea biografică urmează în principal sinaxarul OCA și indică drept tradiție bisericească minunile relatate acolo. Galeria cuprinde o icoană postbizantină, un panou dintr-un calendar ilustrat al lunii aprilie și o fotografie contemporană a Sfintei Sofia ca reper al scaunului patriarhal.