Mărturisirea credinței

Evghenie era preot în Antiohia și este pomenit împreună cu preotul Macarie. În timpul domniei lui Iulian (361–363), refuzul lor de a participa la ritualuri păgâne i-a adus înaintea împăratului. Sinaxarul bisericesc spune că l-au mustrat pentru apostazie și au îndurat cu rugăciune torturile poruncite.

Exilul și viața pustnicească

După suplicii, Evghenie și Macarie au fost trimiși la Oasim, o oază din deșertul Arabiei. Relatarea hagiografică îi descrie găsind adăpost într-o peșteră și trăind acolo în rugăciune. Ei au murit în același an, 363, după ce se rugaseră să nu fie despărțiți în ceasul morții. Nu avem mărturii judiciare contemporane păstrate; povestea este cunoscută prin sinaxare și tradiția liturgică.

Pomenire și imagini

Biserica îi pomenește pe Evghenie și Macarie la 19 februarie. Miniatura Menologionului îi arată împreună, iar fotografia de context evocă Antiohia, nu locul exact al exilului sau peștera lor.