Sfânta Muceniță Evlampia din Nicomidia

Sora mucenicului Evlampie, Evlampia s-a declarat creștină în fața judecătorilor după ce a văzut chinurile fratelui ei. Sinaxarul îi păstrează mărturisirea și moartea ca parte a muceniciei celor din Nicomidia.

Evlampia și Evlampie în scena muceniciei din Menologhionul bizantin al lui Vasile al II-lea. Iluminatori bizantini anonimi; Biblioteca Apostolică Vaticană / Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Ilustrație a Sfinților Evlampie și Evlampia dintr-o colecție rusă de vieți ale sfinților. Ilustrator necunoscut; colecția Viețile Sfinților, înainte de 1911, Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Sora care și-a mărturisit credința

Evlampia este cinstită împreună cu fratele ei, Evlampie, în calendarul de la 10 octombrie. Sinaxarul îi plasează pe amândoi la Nicomidia, în timpul persecuției împăratului Maximian de la începutul secolului al IV-lea. Când Evlampie a fost supus chinurilor pentru refuzul de a se lepăda de Hristos, Evlampia a venit înaintea judecătorilor și a mărturisit că este creștină.

Mărturisirea și pătimirea

Relatarea tradițională spune că fratele a îmbărbătat-o cu îndemnul evanghelic de a nu se teme de cei care ucid trupul. Cei doi ar fi fost supuși la torturi și aruncați într-un cuptor încins, din care au ieșit nevătămați potrivit sinaxarului. Evlampie a fost decapitat; Evlampia, istovită de chinuri, a murit înainte să fie executată. Povestea mai spune că două sute de martori s-au convertit și au primit la rândul lor moarte mucenicească.

Sensul cinstirii și reprezentările

Sursele liturgice o pomenesc pe Evlampia în cadrul aceleiași pătimiri cu fratele ei; nu avem o biografie separată, independentă, care să clarifice toate detaliile. În unele traduceri apare forma Eulampia sau Eulampia din Nicomidia. Galeria cuprinde miniatura bizantină a scenei muceniciei și o ilustrație de carte rusă dinainte de 1911; ambele sunt imagini de cult, nu portrete contemporane.