Mărturisirea în vremea lui Maximian
Sinaxarul îl plasează pe Evlampie la începutul secolului al IV-lea, în Nicomidia, capitală imperială din Bitinia. Citind edictul împăratului Maximian împotriva creștinilor, tânărul s-ar fi mâhnit că stăpânitorul își pedepsea propriii supuși în loc să apere imperiul. A fost denunțat, dus înaintea judecătorilor și somat să renunțe la credință. Relatarea hagiografică descrie torturi cu cârlige și așezarea pe un pat încins.
Episodul templului și venirea Evlampiei
Pentru a-l amăgi, judecătorii au acceptat cererea lui de a merge la templul lui Ares, crezând că va aduce jertfă. Tradiția spune că Evlampie a poruncit idolului în numele lui Hristos, iar statuia s-a prăbușit. Când sora lui, Evlampia, a văzut chinurile, a ieșit în fața judecătorilor și s-a declarat creștină. Evlampie a încurajat-o să nu se teamă de cei care pot ucide trupul, ecou al cuvintelor din Matei 10, 28.
Moartea și cinstirea
Cei doi au fost aruncați într-un cuptor încins, dar sinaxarul spune că au rămas nevătămați. Evlampie a fost apoi decapitat, iar Evlampia a murit din cauza chinurilor înainte să fie executată prin aceeași metodă. Două sute de martori convertiți în urma celor văzute au fost, potrivit aceleiași tradiții, omorâți. Aceste detalii sunt transmise de actele și sinaxarele muceniciei; nu s-au păstrat dosare romane independente care să le confirme. Evlampie este pomenit împreună cu sora sa la 10 octombrie.