Un sfânt „redescoperit” printr-o icoană
Spre sfârșitul secolului al XV-lea sau începutul celui de-al XVI-lea, în timpul unor lucrări la zidurile orașului Rhodos, ar fi fost găsite ruinele unei biserici și mai multe icoane deteriorate. Una dintre ele îl înfățișa pe un tânăr militar cu numele „Fanurie”. Tradiția spune că episcopul Nil a recunoscut icoana și a poruncit refacerea bisericii. OCA subliniază că nu se știe cu certitudine când a trăit mucenicul și nici care i-a fost obârșia; descoperirea icoanei este începutul documentării cultului său, nu o biografie contemporană.
Scenele pictate în jurul icoanei
Icoana principală îl arată ca pe un ostaș ținând crucea, iar scenele de pe margine descriu interogatoriul și chinurile sale. Aceste episoade — bătăi, biciuire și răni provocate cu cârlige — transmit o viață martirică potrivit tradiției. Ele nu sunt confirmate de izvoare independente despre un proces roman anume. Unele cercetări de istoria artei identifică o icoană cretană din secolul al XV-lea, pictată de Angelos Akotantos, ca una dintre cele mai vechi reprezentări cunoscute ale sfântului.
Tradiția ajutorării celor aflați în captivitate
Sinaxarul OCA povestește că trei preoți cretani au fost capturați și duși ca robi la Rhodos. Ei s-au rugat înaintea icoanei, iar Fanurie li s-ar fi arătat stăpânilor lor și i-ar fi silit să-i elibereze. Această relatare explică răspândirea cultului în Creta și în insulele grecești, dar este păstrată ca tradiție hagiografică.
Pomenire și obiceiuri
Doxologia, calendarul grec și OCA îl pomenesc la 27 august. Numele lui este asociat popular cu verbul grecesc „phaneróno” („a face cunoscut”), iar credincioșii îi cer ajutorul pentru găsirea obiectelor pierdute. În unele comunități se pregătește fanouropita, o prăjitură împărțită în rugăciune, adesea cu pomenirea mamei sfântului. Aceste obiceiuri exprimă evlavia populară și nu sunt detalii certe despre viața sa istorică.