Felicitas în comunitatea creștină din Cartagina
Felicitas apare în Pătimirea Perpetuei și a Felicității ca una dintre creștinii arestați în Cartagina în jurul anului 203. Textul o descrie ca femeie aflată în sclavie și însărcinată. Spre deosebire de Perpetua, pentru care narațiunea păstrează pasaje la persoana întâi, Felicitas este cunoscută prin relatarea comună a grupului; sursele nu permit reconstruirea separată a familiei sau a vieții ei dinaintea arestării.
Nașterea în închisoare și mărturisirea
Potrivit Pătimirii, Felicitas se temea că sarcina o va despărți de ceilalți martiri, deoarece femeile însărcinate nu puteau fi executate până după naștere. A intrat în travaliu în detenție și a născut o fiică, pe care o creștine au crescut-o. Textul spune că a răbdat durerea cu nădejde și a fost dusă apoi la arenă alături de Perpetua. Relatarea oferă o mărturie despre felul în care autorul a prezentat sarcina, sclavia și solidaritatea creștinilor, dar nu este un registru juridic roman.
Martiriul și cinstirea împreună
Felicitas și Perpetua au fost atacate de o fiară în arenă și apoi ucise cu sabia, conform narațiunii hagiografice. Pătimirea le așază alături de Saturus, Revocatus, Saturninus și Secundulus, într-o memorie comunitară a martiriului, nu într-o biografie individuală completă. Biserica Ortodoxă Română o pomenește la 1 februarie împreună cu Perpetua. Galeria arată opere realizate mult mai târziu și un manuscris al textului care le-a transmis povestea.