Alegerea ca diacon la Ierusalim
Filip este unul dintre cei șapte bărbați aleși de comunitatea creștină din Ierusalim pentru slujirea zilnică a celor nevoiași (Faptele Apostolilor 6, 1–6). Apostolii și-au pus mâinile asupra lor, rânduindu-i pentru această lucrare. Tradiția îl numără și între cei Șaptezeci de apostoli. El nu trebuie confundat cu Filip din grupul celor Doisprezece, pomenit în noiembrie.
Vestirea Evangheliei în Samaria
După uciderea arhidiaconului Ștefan și răspândirea ucenicilor din Ierusalim, Filip a mers în Samaria. A predicat despre Hristos, iar oamenii au primit mesajul și botezul; apostolii Petru și Ioan au venit apoi să se roage pentru ei și să le pună mâinile (Faptele 8, 4–17). Narațiunea biblică îl prezintă ca evanghelizator și făcător de semne, într-un moment în care mesajul creștin depășea granițele comunității din Ierusalim.
Botezul demnitarului etiopian
Îndemnat de un înger, Filip a pornit pe drumul pustiu dintre Ierusalim și Gaza. Acolo l-a întâlnit pe un dregător etiopian care citea din profetul Isaia. Filip i-a explicat pasajul în lumina lui Hristos, iar după ce au găsit apă l-a botezat (Faptele 8, 26–40). Episodul este una dintre primele relatări biblice despre primirea unui om din afara poporului iudeu în comunitatea creștină.
Familia și sfârșitul vieții
Faptele Apostolilor îl reîntâlnesc la Cezareea, unde locuia cu cele patru fiice fecioare care aveau darul profeției (Faptele 21, 8–9). Sinaxarul OCA spune că a propovăduit în alte ținuturi și a murit la o vârstă înaintată. Tradiția îl cinstește la 11 octombrie; sursa istorică cea mai timpurie pentru activitatea lui rămâne relatarea din Faptele Apostolilor.