De la Tesalonic la Muntele Athos
Filotei s-a născut la Tesalonic, în jurul anului 1300. A intrat de tânăr în monahism, a petrecut o vreme la Muntele Sinai, apoi s-a mutat la Muntele Athos, unde a devenit egumen al Marii Lavre. Sursele bisericești îl descriu ca pe un om învățat, preocupat de teologie, viața liturgică și scrierea de vieți de sfinți.
Episcop și patriarh în secolul al XIV-lea
În 1347 a fost ales mitropolit de Heracleea Traciei. A ocupat scaunul patriarhal al Constantinopolului în două perioade, 1353/1354–1354/1355 și 1364–1376; diferența de un an pentru începutul primei perioade depinde de cronologia adoptată de surse. Activitatea lui s-a desfășurat într-o epocă de dispută teologică și instabilitate politică în Imperiul Bizantin.
Apărător al isihasmului și al lui Grigorie Palama
Filotei a susținut învățătura isihastă asociată cu Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. După moartea lui Palama, Filotei a organizat cinstirea lui: a prezidat proclamarea sa ca sfânt, a alcătuit o slujbă în cinstea lui și a rânduit pomenirea lui în a doua duminică a Postului Mare. A scris tratate teologice și texte liturgice care au contribuit la transmiterea acestei tradiții.
Scrierile și cinstirea
Filotei a murit în 1379 și este pomenit ca sfânt ierarh și cuvios la 11 octombrie. Scrierile sale sunt importante atât pentru istoria isihasmului, cât și pentru studiul liturghiei și al hagiografiei bizantine. În lipsa unui portret contemporan larg accesibil în surse deschise, galeria folosește imagini de context din mediul monahal athonit și un menologiu calendaristic, etichetate ca atare.