Din Licia în pustiul Iordanului
Gherasim s-a născut în Licia, în Asia Mică, și a intrat în viața monahală de tânăr. Potrivit sinaxarului OCA, a petrecut o vreme în pustia Tebaidei din Egipt, apoi a ajuns în Palestina în jurul anului 450 și s-a așezat lângă Iordan, unde a întemeiat o mănăstire. A trăit în epoca disputelor care au urmat Sinodului de la Calcedon; sursa bisericească spune că a fost pentru scurt timp atras de învățătura lui Eutihie și Dioscur, apoi îndreptat de Eftimie cel Mare.
Rânduiala lavrei și ucenicii
Rânduiala atribuită mănăstirii alterna retragerea în chilii cu adunarea obștii la sfârșit de săptămână. Frații petreceau cinci zile în liniște și lucrare, cu hrană simplă, apoi se întâlneau sâmbăta și duminica pentru slujbe și împărtășire. Această organizare reflectă formele de viață lavriotă din Palestina, în care pustnicii locuiau separat, dar rămâneau legați de o comunitate și de un stareț.
Leul din tradiția hagiografică
Viața sfântului relatează că Gherasim a scos un spin din laba unui leu și că animalul a rămas apoi la mănăstire, ajutând la treburile obștii. După moartea starețului, leul ar fi murit de durere și a fost îngropat lângă mormântul lui. Povestirea a făcut din Gherasim un subiect îndrăgit al iconografiei cu animale; ea aparține tradiției hagiografice, nu unei mărturii zoologice ori istorice independente. Gherasim este pomenit la 4 martie.