Formarea și viața monahală

Grigorie s-a născut la Constantinopol în 1296 într-o familie de rang înalt. După moartea tatălui său, Constanțiu, împăratul Andronic al II-lea a contribuit la educația lui; Grigorie a studiat științele și filosofia vremii. În jurul anului 1317–1318 a ales viața monahală și a plecat la Muntele Athos împreună cu frații săi Teodosie și Macarie. A viețuit la Vatoped și apoi în alte obști athonite, în rugăciune și nevoință.

Disputa isihastă și învățătura teologică

În anii 1330, Grigorie a fost chemat să răspundă criticilor formulate de Varlaam din Calabria împotriva practicii isihaste. În tratatele sale, a apărat posibilitatea participării omului la harul și energiile dumnezeiești necreate, fără a susține că ființa lui Dumnezeu poate fi cuprinsă. Sinoadele de la Constantinopol din 1341 și 1351 au confirmat învățătura isihastă în tradiția ortodoxă. Disputa a avut și un context politic și eclezial complicat, cu condamnări, detenție și exil pentru Palama.

Arhiepiscop, scriitor și sfânt

A fost ales arhiepiscop al Tesalonicului în 1347, dar a ajuns în cetate după o perioadă de tulburări. A fost luat prizonier de otomani în 1354 și a predicat în captivitate înainte de a fi răscumpărat. A murit la 14 noiembrie 1359; Constantinopolul l-a canonizat în 1368. În plus față de pomenirea din 14 noiembrie, Duminica a doua din Postul Mare este dedicată lui ca mărturisitor al teologiei isihaste.

Galeria

Icoana este o reprezentare postbizantină a sfântului. Fotografia arată biserica închinată lui în Tesalonic, unde sunt cinstite moaștele sale; nu este o imagine a mănăstirii athonite în care a viețuit.