Formare și prietenia cu Vasile Grigorie s-a născut în jurul anului 329 la Arianz, lângă Nazianz, în Capadocia. Tatăl său, numit tot Grigorie, a devenit episcop de Nazianz, iar mama sa, Nona, este și ea cinstită ca sfântă. A studiat în Cezareea, Alexandria și Atena. La Atena s-a apropiat de Vasile, prietenie pe care amândoi au descris-o ca temelie a vieții lor creștine și intelectuale. După studii, Grigorie s-a retras pentru o vreme în mediul ascetic de la Annesi, apoi a fost chemat de familie și de Biserică la slujire.

Episcop în vreme de criză Hirotonit preot împotriva voii sale, a slujit mai întâi în Nazianz, apoi a devenit episcop de Sasima și, în cele din urmă, a fost chemat la Constantinopol. Într-o capitală dominată atunci de comunități ariene, a predicat într-o mică biserică niceeană. Cele cinci Cuvântări teologice rostite acolo au devenit repere pentru explicarea dumnezeirii Fiului și a Duhului Sfânt. După Sinodul din 381, în contextul disputelor privind conducerea Bisericii din capitală, Grigorie a demisionat și s-a întors în Capadocia, alegând pacea comunității în locul funcției.

Scrieri și pomenire A lăsat omilii, discursuri, scrisori și o amplă operă poetică, în care tratează credința, prietenia, suferința și propria experiență. Biserica îl numește „Teologul”, titlu acordat în mod tradițional doar câtorva mari mărturisitori ai teologiei. Și-a petrecut ultimii ani la Arianz și a murit în jurul anului 390. Este pomenit la 25 ianuarie și împreună cu Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur la 30 ianuarie.