Creștină într-o vreme de persecuție în Persia
Doxologia o numește pe Gudelia creștină persană și spune că, prin mărturia ei, mulți oameni au primit credința creștină. În tradiția sinaxarială, această activitate a atras atenția autorităților din vremea regelui persan Sapor (Shapur), care a poruncit arestarea ei. Sursele bisericești o situează în secolul al IV-lea, dar nu oferă o cronologie documentară completă a vieții sale.
Mărturisirea și moartea
Relatarea hagiografică spune că Gudelia a fost îndemnată să se lepede de credință și să cinstească focul și soarele. După refuz, ar fi fost ținută în temniță și lipsită de hrană. În cele din urmă, a fost scoasă din închisoare, i s-a jupuit pielea capului și a fost țintuită de un stâlp, unde și-a dat sufletul. Aceste detalii provin din viața sinaxarială transmisă de Doxologia; nu sunt susținute de acte judiciare contemporane păstrate.
Numele ei apare și în liste grecești alături de mucenicii persani Dada, Gobdelaas, Casdous și Casdoa, însă calendarele diferă în felul în care grupează aceste pomeniri. Nu există în sursele consultate o imagine identificată sigur drept portret sau icoană a Gudeliei. Galeria include, așadar, imagini ale ciclului menologhionului din septembrie, etichetate clar ca ilustrații de context, nu ca reprezentări individuale ale sfintei.