Haralambie, Porfiriu, Bapto și cele trei femei mucenițe

Sinaxarele îi pomenesc împreună pe Haralambie, Porfiriu, Bapto și trei femei convertite la vederea mărturisirii episcopului; numele femeilor nu sunt păstrate.

Icoană grecească a Sfântului Haralambie, secolul al XVII-lea — Icoană a lui Haralambie, sfântul în jurul căruia tradiția îi grupează pe Porfiriu, Bapto și cele trei femei; nu îi portretizează separat pe însoțitori. Școala greacă centrală, începutul secolului al XVII-lea Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Hartă istorică a Magneziei din Grecia — Hartă de context decupată din atlasul istoric al lui William R. Shepherd; sursa hagiografică așază Haralambie în Magnezia din Tesalia. William R. Shepherd, Historical Atlas; decupare găzduită la Wikimedia Commons Sursa imaginii Domeniu public

Grupul pomenit împreună

Viața Doxologia a Sfântului Haralambie relatează că Porfiriu și Bapto, doi dintre slujitorii care îl torturau, au mărturisit credința în Hristos. Tot ea spune că trei femei, privind pătimirea episcopului, au crezut și au fost ucise. OCA include în titlul calendaristic pe Haralambie, Porfiriu, Bapto și cele trei femei mucenițe. Sinaxarul românesc nu le dă femeilor nume individuale, astfel că nu le atribuim nume provenite din alte tradiții.

Tradiția despre convertire și martiriu

Povestirea hagiografică prezintă convertirea lor ca răspuns la răbdarea și mărturisirea lui Haralambie. Porfiriu și Bapto ar fi refuzat să continue tortura și s-ar fi declarat creștini; cele trei femei au mărturisit după ce au văzut pătimirea. Toți au fost executați potrivit relatării. Nu s-au păstrat biografii independente ori documente de proces contemporane pentru acest grup.

Memoria vizuală

Icoana lui Haralambie amintește sfântul central al relatării, dar nu îi prezintă separat pe Porfiriu, Bapto sau femeile fără nume. A doua imagine este un reper geografic modern oferit pentru contextul tradiției despre Magnezia; nu dovedește locul exact al execuției.