Sfânta Muceniță Haritina din Amisos

Haritina este cinstită ca tânără creștină din Amisos, educată în casa lui Claudiu și cunoscută pentru catehizarea celor din jur. Sinaxarele îi leagă mucenicia de persecuția lui Dioclețian.

Miniatura Haritinei din Menologhionul lui Vasile al II-lea: scena aruncării trupului în mare. Iluminatori bizantini, circa 985; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

A doua miniatură a Haritinei din Menologhionul lui Vasile al II-lea. Iluminatori bizantini, circa 985; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Copilăria și formarea creștină

Potrivit sinaxarului păstrat de Doxologia și OCA, Haritina era originară din Amisos, în Pont, și a rămas orfană de mică. Claudiu, un creștin înstărit, a primit-o în casa sa și a crescut-o ca pe o fiică. Relatările o descriu ca blândă, cumpătată și dedicată citirii Scripturii. Deși nu fusese încă botezată, trăia ca o creștină și îi învăța pe cei care o cercetau; sursele spun că prin mărturia ei mulți au primit credința.

Judecata și mucenicia în tradiția sinaxarială

Dregătorul Dometie ar fi cerut să fie adusă la judecată pentru propovăduirea creștină. Haritina l-a încurajat pe Claudiu să nu se întristeze și a mărturisit că este creștină. Sinaxarele descriu apoi torturi și moartea ei, dar versiunile diferă în detalii. Povestirea este o tradiție hagiografică transmisă de texte bisericești; nu există o mărturie administrativă contemporană cunoscută care să confirme episodul în toate amănuntele. OCA o plasează în vremea lui Dioclețian (284–305).

Pomenire și reprezentare

Este pomenită la 5 octombrie. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin de la sfârșitul secolului al X-lea, arată episodul aruncării trupului în mare, iar a doua imagine arată scena martiriului în tradiția iconografică a manuscrisului. Acestea sunt reprezentări medievale, la multe secole după evenimentele relatate.