De la Vicina la scaunul muntean

Iachint a fost ierarh grec și mitropolit al Vicinei, centru ecleziastic de la Dunărea de Jos. În jurul anului 1359, la solicitarea voievodului Nicolae Alexandru Basarab și cu recunoașterea Patriarhiei Ecumenice, a fost așezat ca mitropolit al Ungrovlahiei, având reședința la Curtea de Argeș. Întemeierea unei mitropolii locale a oferit structură bisericească principatului care se consolida la nord de Dunăre.

Organizarea Bisericii și lucrarea pastorală

Izvoarele bisericești îl prezintă pe Iachint ca pe un păstor care a hirotonit clerici, a întemeiat rânduieli pentru mănăstiri și a sprijinit legăturile liturgice cu Bizanțul. A păstorit în vremea lui Nicolae Alexandru și Vladislav I, când Țara Românească își afirma autonomia politică și își dezvolta instituțiile. Documentele medievale păstrează mai ales activitatea sa oficială; detaliile private despre naștere și tinerețe nu sunt cunoscute.

Cinstire și moștenire

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 28 octombrie. Iachint este cinstit drept primul mitropolit al Țării Românești și o figură importantă în organizarea Bisericii locale. Basilica.ro și sursele eparhiale rezumă documentele despre numirea sa și lucrarea pastorală. Galeria folosește o icoană-calendar și o gravură generală despre martiri și sfinți ca ilustrații de context, nu ca portrete ale ierarhului.