Un pustnic cunoscut printr-o istorisire
Iacob, numit și Iacob cel Drept sau Iacob Sihastrul din Porfirion, este pomenit în calendare ortodoxe la 28 ianuarie. Relatarea tradițională îl plasează într-o peșteră lângă localitatea Porfirion, în Palestina, și îi atribuie aproximativ cincisprezece ani de nevoință. Biografia sa nu este susținută de documente contemporane cunoscute; nucleul poveștii este păstrat în sinaxare și în literatura hagiografică ulterioară.
Căderea și pocăința în tradiția hagiografică
Povestirea spune că Iacob a vindecat o tânără, dar a căzut apoi într-un păcat grav și, încercând să-și ascundă fapta, a ucis-o pe ea și pe fratele ei. Copleșit de vinovăție, a părăsit peștera, însă un monah l-a îndemnat să nu deznădăjduiască și să se întoarcă la pocăință. Iacob s-ar fi închis într-un mormânt și ar fi dus acolo o aspră nevoință. Mai târziu, la rugămintea episcopului și a poporului în vreme de secetă, s-a rugat pentru ploaie. Episodul nu este verificabil istoric; sensul lui religios este că pocăința și mila lui Dumnezeu rămân posibile chiar după o cădere extremă.
Sensul memoriei sale
În tradiția liturgică, Iacob este comemorat ca exemplu al pocăinței și al luptei cu deznădejdea, nu ca model pentru fapta violentă descrisă în povestire. Relatările pot varia în detalii și în identificarea geografică a Porfirionului. Galeria prezintă numai peisaje cu peșteri din Palestina și o mănăstire rupestră din Cappadocia, ca imagini de context; niciuna nu este peștera identificată a lui Iacob și nu există un portret contemporan cunoscut.