Viața și mărturisirea
Ieremia este al doilea dintre cei cinci tineri egipteni numiți de sinaxar, alături de Ilie, Isaia, Samuil și Daniil. Ei se întorceau din Cilicia, unde însoțiseră creștini deportați la muncile minelor, și au fost opriți în Cezareea. Cei cinci au răspuns că sunt creștini și că patria lor este Ierusalimul ceresc. Relatarea spune că au fost torturați și condamnați la sabie împreună cu Pamfil, Valent și Pavel. Mărturiile antice oferă contextul persecuției; numele și discursurile sunt păstrate în sinaxar.
Contextul istoric și limitele izvoarelor
Cezareea Palestinei era un centru administrativ și creștin important. În Istoria martirilor din Palestina, Eusebiu al Cezareei relatează despre mărturisitorii întemnițați și despre executarea lor. Forma calendaristică românească și OCA numără 12 mucenici; relatarea siriană păstrată sub numele lui Eusebiu își intitulează episodul „mărturisirea” unui grup de opt și menționează un singur tânăr egiptean. Diferența arată că tradiția calendarelor și forma transmisă a mărturiei timpurii nu sunt identice. Relatările liturgice transmit memoria comunității, dar nu echivalează cu acte judiciare contemporane; acolo unde sursele diferă, profilul nu afirmă mai mult decât susțin.
Pomenire și imagini
Este pomenit la 16 februarie împreună cu ceilalți mucenici ai Cezareei. Gravura veche asociată grupului îl arată pe Pamfil și pe Porfirie, nu este un portret individual al acestui sfânt; fotografia apeductului este reper contextual pentru orașul martiriului.