Obârșie și căutarea învățăturii
Ierotei este pomenit la 13 septembrie ca „cel Tânăr”, pentru a nu fi confundat cu alți sfinți care poartă același nume. Sinaxarul îl dă născut în 1686 la Kalamata, în Peloponez, într-o familie înstărită și evlavioasă. A arătat interes timpuriu pentru studii duhovnicești și filosofice. Când familia a pregătit căsătoria lui, moartea neașteptată a părinților i-a schimbat planurile; relatarea o interpretează providențial, însă aceasta este o tâlcuire hagiografică, nu o explicație istorică verificabilă.
De la Athos la centrele de studiu
După o perioadă la Zakynthos, Ierotei a mers la Sfântul Munte și a stat lângă un pustnic. Cunoscând din scrierile patristice riscurile isihiei fără o perioadă de ascultare, a intrat ca frate la Mănăstirea Iviron. Apoi a călătorit la Constantinopol, în Țara Românească și la Veneția pentru a-și desăvârși cunoștințele și a preda. Acest itinerar îl face neobișnuit printre biografiile monahale: viața contemplativă este alăturată studiului, călătoriei și învățării altora.
Retragerea și nevoința
După călătoriile sale, tradiția îl leagă de o chilie de pe insula Skopelos și de o asceză foarte aspră: post prelungit, puțin somn și rugăciune îndelungată. Aceste detalii provin din viața sfântului și nu trebuie folosite ca măsură medicală sau model obligatoriu pentru credincioși. Textul transmite idealul ascetic al autorului și al epocii; nu oferă o documentare independentă asupra fiecărei perioade din viața lui.
Cinstirea și locurile asociate
Ierotei este cinstit ca monah și învățător, iar ziua lui de pomenire în calendarul românesc este 13 septembrie. Mănăstirea Iviron rămâne reperul formării sale, în timp ce Skopelos păstrează locul asociat retragerii lui pustnicești. Galeria arată Ivironul contemporan; imaginile sunt fotografii ale locului, nu ale chiliei de pe Skopelos și nici ale sfântului.